Consiliere psihologica pre, peri si postnatala pentru mamici si tatici
Venirea pe lume a unui bebelus aduce odata cu ea schimbarea identitatii membrilor familiei. Pe toata perioada sarcinii, se desfasoara o reorganizare a familiei, simultan cu ocuparea de catre fetus -viitorul bebelus- a unui rol si a unui spatiu in familie si in dinamica transgenerationala. In aceasta perioada extrem de sensibila, toata armonia si echilibrul anterior din cuplu pot fi perturbate. Reactia femeii cat si a barbatului la venirea pe lume a propriului lor copil este influentata de ceea ce a simtit fiecare in copilaria sa.
Dorinta de a avea un copil este poate cea mai naturala, dar in acelasi timp complexa dorinta pentru o femeie. Ea reprezinta o tesatura fina intre constient si inconstient, intre prezent si trecut. Expresie a iubirii intre un barbat si o femeie, aceasta dorinta se afla in inconstientul femeii cu mult timp inaintea proiectului concret de a avea copii. Se poate intampla ca pentru unele femei accesul la maternitate sa fie anevoios: fie prin crearea unor blocaje fizice in calea conceptiei, sau a capacitatii de a purta sarcina, fie mai tarziu prin dificultatea de a se acorda emotional cu propriul bebelus si de a se simti mama.
Nici pentru viitorul tatic lucrurile nu sunt mai simple: el trebuie sa faca fata acestei mari necunoscute care este sarcina, apoi sa se acomodeze cu ideea de a fi in primul rand tata si in secundar fiu al parintilor sai , sa accepte ideea de a trece pe planul doi pentru partenera sa. Desi se vorbeste mai putin despre ea, exista depresie paterna in perioada sarcinii partenerei si imediat post-partum. Trairile taticilor nu sunt nici pe departe mai putin intense sau complexe decat ale partenerelor lor, astfel incat in aceasta perioada pot aparea o multitudine de comportamente cum ar fi: refuzul sarcinii, evadarea in munca, in alcool, in relatii extraconjugale, fuga in familia de origine, sau altele.
Pentru oricare din dificultatile descrise mai sus si multe altele, se poate apela la ajutorul unui psihoterapeut.
Dorinta de a avea un copil este poate cea mai naturala, dar in acelasi timp complexa dorinta pentru o femeie. Ea reprezinta o tesatura fina intre constient si inconstient, intre prezent si trecut. Expresie a iubirii intre un barbat si o femeie, aceasta dorinta se afla in inconstientul femeii cu mult timp inaintea proiectului concret de a avea copii. Se poate intampla ca pentru unele femei accesul la maternitate sa fie anevoios: fie prin crearea unor blocaje fizice in calea conceptiei, sau a capacitatii de a purta sarcina, fie mai tarziu prin dificultatea de a se acorda emotional cu propriul bebelus si de a se simti mama.
Nici pentru viitorul tatic lucrurile nu sunt mai simple: el trebuie sa faca fata acestei mari necunoscute care este sarcina, apoi sa se acomodeze cu ideea de a fi in primul rand tata si in secundar fiu al parintilor sai , sa accepte ideea de a trece pe planul doi pentru partenera sa. Desi se vorbeste mai putin despre ea, exista depresie paterna in perioada sarcinii partenerei si imediat post-partum. Trairile taticilor nu sunt nici pe departe mai putin intense sau complexe decat ale partenerelor lor, astfel incat in aceasta perioada pot aparea o multitudine de comportamente cum ar fi: refuzul sarcinii, evadarea in munca, in alcool, in relatii extraconjugale, fuga in familia de origine, sau altele.
Pentru oricare din dificultatile descrise mai sus si multe altele, se poate apela la ajutorul unui psihoterapeut.
